• Jurnal de campanie electorală

    De la independent, către alegători - o echilibristică pe cablul de internet
  • Oameni și alegeri

    Un oraș, de la ce ar fi putut să fie, la ce a rămas. Și alte câteva subiecte provinciale
Facebook

ARHITESCU ȘI ORAȘUL PĂIANJEN

septembrie 2020

Context

La un mandat distanță de alegerile acelea, nimeni nu se mai întreabă cum de PSD, în anul de grație 2016, a pus pe roșu aproape toată harta țării la Locale. Adevărul este că, de la distopia Covid-19 încoace, poveștile de acum patru ani sunt de-a dreptul preistorie: ele vorbesc despre o vreme în care chiar mai funcționam ca o rasă inteligentă.

Cronicile spun, așadar, că a existat un 2016 în care lumea românească beneficia, încă, de avânt politic. Era o vreme a democrației din ce în ce mai bine înțelese și pe la noi, în care mai toată „lumea bună” se avântase în campanii și analize politice: intelectualii, artiștii, mass-media, influencerii și chiar și răzvrătiții din piețele publice și piețele online arătau cu degetul cutumele conducerii. Și peste tot se cam cânta deja prohodul marelui partid aflat la putere. Niciun politician, de altfel, nu era cruțat de judecata mulțimii. Cu toate acestea, candidații independenți la funcții administrative, deși erau considerați cea mai mare amenințare pentru putere, nu au câștigat primăriile niciunde în provincie. Și, evident, nici în Capitală. Mulți dau vina pe absența imensă la vot a celor mai tineri dintre noi. Dar aceasta a fost doar una dintre verigile slabe.

Promisiuni „electorale”

CONȚINUT

Adevăr
Adevăr
98%
Metafore și figuri de stil
Metafore și figuri de stil
2%
Umor și haz de necaz
Umor și haz de necaz
75%
Mitici și Hopa-Mitici
Mitici și Hopa-Mitici
50%
Urbanism și civism
Urbanism și civism
75%
Politică
Politică
12%

Ghișeul cu de toate

punct de informare

A. E. Miron

DESPRE AUTOR

Vrei să cumperi cartea?

Comandă la editura RAO

Fragmente din carte

Arhitescu

Șah mat cu pionii

Șah mat cu pionii

„Domnul Cravată-Roșie întârzia. L-am sunat, dar nu am primit niciun răspuns, așa că am plecat fără el prin oraș, cu Marian în frunte. El cu cămașă albă, noi (eu și încă un cuplu dintre prietenii noștri, nu mai știu acum cine) cu bluze albe, cu pliante și carnețele în mâini. Aveam emoții de parcă dădeam vreun examen. Desigur, prima escală a fost la șahiști, în parc, așa cum ni se sugerase. Un loc în care, de zeci de ani, se adunau, ca în orice alt oraș, „înțelepții“ mai în vârstă, la partide de șah socializatoare și discuții despre tot ce…

Patru mușchetari și un sediu de campanie

Patru mușchetari și un sediu de campanie

„Marian reușise să închirieze probabil cel mai ieftin loc cu putință din oraș, ceva la care nimeni, în veci, nu ar fi putut să se gândească la a folosi drept sediu. Nu era o încăpere adevărată, ci doar un hol de intrare într-un vechi bloc, pe vremuri o impresionantă clădire de birouri, acum dezafectată. Spațiile pentru birouri erau atât de distruse, încât nici nu se punea problema să ne stabilim „centrul de comandă“ în vreunul dintre ele. Singurul perimetru în care aveam posibilitatea să ne aranjăm cumva era acest hol de bloc, cu formă hexagonală. Pardosit cu piatră, locul era…

La chifteluțe, înainte

La chifteluțe, înainte

„– Dar tu de unde știi cine candidează? m-a întrebat Gabi. Nu-i scăpa nimic. – Păi eu de fapt am venit aici tot cu o treabă din asta. Vărul meu, nu știu dacă îl cunoști, s-a hotărât și el peste noapte să candideze. A fost arhitectul-șef al orașului. Marian, îl știi? – Păi nu este încă arhitect-șef? – Nu, adică nu o să mai fie, și-a dat demisia ca să candideze. Vrea să facă ceva pentru oraș și știe ce are de făcut, ca om care a terminat și o facultate de arhitectură și un master în domeniu, știe și…